Gâlmele Întunericului

(demo, lansat marți, 6 Ianuarie 2009)

01. Caii lui SânToader
02. Muma Pădurii
03. Marțolea
04. Samca
05. Fata Pădurii

Durata: 18:55

 

Caii lui SânToader – aceștia apar in folclorul românesc ca bărbați tineri și mândri cu copite de cai și cu coadă lungă. Ei vin, pentru o saptămană în sat, începând cu prima zi de marți din Postul Paștelui, să omoare cu copitele femeile care muncesc sau care iși fac de cap.

Muma Pădurii - babă urâtă, slută și rea care trăiește în adâncul pădurii și care este adeseori prezentată ca duşmană a eroilor pozitivi, ca şi Zmeul sau Balaurul. Uneori le vine de hac trecătorilor ce își fac drum pe lângă lăcașul ei sau chiar umblă e la casele oamenilor ce trăiesc aproape de pădure pentru a le provoca diverse rele, cum ar fi luarea glasului.

Marțolea este o ființă răufăcătoare ce coboară în nopțile de marți spre miercuri din adâncurile pădurii și pedepsește femeile care lucrează.

Samca, după cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urât şi fioros: o femeie în pielea goală, cu părul despletit, până la călcâie, cu sânii lungi până la pământ, cu ochii mici şi strălucitori ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghiile de la mâini şi de la picioare lungi şi ascuţite ca andrelele sau încârligate ca secerile şi cu limba de foc. Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă şi strâmbă iese întotdeauna foc, se arată pe la sfârşitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care aşa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată şi femeilor care zac pe patul naşterii, pe care le frământă şi le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite şi neputincioase toată viaţa.

Fata Pădurii apare în postura de agresor al bărbaţilor, îndeosebi al ciobanilor. Metamorfozată în iubita rămasă acasă, ea dă năvală noaptea peste tanărul aflat singur departe de sat şi îl atacă, îl violează. Atunci cand se opune sau descopera impostura, tanărul este pedepsit: demonul îl ia pe sus şi îl aruncă peste stanci sau în prăpăstii, îl îmbolnăveşte şi, nu de puţine ori, îl omoară. Tot ea îi face pe oamenii aflaţi pe drumuri aparent cunoscute să-şi piardă calea ademenindu-i cu un cântec nemaipomenit de duios, fură sau schimbă copii nou-născuţi de sub ochii mamelor sau îmbolnăveşte animalele.

Versuri:

Muma Pădurii

Tu muma pădurii,
Tu colțato,
Tu strâmbo,
Tu scâlcito,
Să fugi, să te duci,
În păduri, în adâncuri, în smârcuri,
Unde popa nu toacă,
Unde cocoșul nu cântă,
Unde câine negru nu latră.
Tu, să te duci,
La colțații tăi,
Să-i necăjești,
Să te necăjești!
Că eu unde-oi afla numele tău
Ca toporul te-oi tăia,
Ca focul te-oi ardea,
Ca tămâia te-oi tămâia!

 

Samca

Am purces pe cale, pe cărare,
Gras și frumos,
Când la jumătate de cale...
Am întâlnit o Samcă,
Cu patru picioare
Cu piele de urs îmbrăcată!
Trupul mi l-au schimonosit,
Pieptul mi-au stricat,
Ochii mi-au păienjenit,
Sangele mi-au băut,
Carnea mi-au mâncat,
Puterea mi-au luat...
Si nimeni nu m-o auzit...